Ciuperca magică

A fost o dată ca niciodată, căci dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, o fetiță mică și cea mai bună prietenă a ei. Cea micuță, Kendra, era de-o frumusețe izbitoare, șatenă cu părul lung, piele albă ca de porțelan, catifelată, ochii migdalați și căprui, și cu un zâmbet ce-i contura înfățișarea de înger, pur și simplu făurită de însăși Mama-Natură, iar prietena ei, Amber, puțin mai mare era și ea foarte frumoasă, parcă era ruptă dintr-o rază de soare, cu părul până la șolduri, blond cu reflexii aurii, bronzată de îți părea pielea ei ciocolată cu lapte și cu ochii foarte negri și foarte mari. Mai tot timpul erau împreună, aveau grijă una de alta, iar într-o zi au cunoscut un băiețel ce le ieșise în cale și începuse să le povestească despre niște lucruri pe care cele două nu le înțelegeau, sau așa credeam noi.

La un momentdat băiatul a dispărut ca și cum se făcuse una cu pământul, una din cele două fetițe a început să se agite foarte tare, a devenit chiar nervoasă, ca mai apoi, prin minune să se evapore și ea, doar că de această dată cu o funie invizibilă fetița dispărută a tras-o și pe prietena ei, astfel ambele fete s-au făcut nevăzute. Se treziseră amândouă undeva pe câmpie, lângă ceva copăcei, Kendra, nedumerită zice:

• Ce sa întâmplat? Unde suntem? Cum am ajuns aici? 

În timp ce punea aceste întrebări privirea ei cerceta zona, ca la final să exclame:

• Uitee! Nu e acela băiatul ce a dispărut ?!
• Hmm! Că bine zici tu! Într-adevăr seamănă cu el, dar nu are cum să fie el!
• De ce?! Mie așa minte pare.
• Na și dacă e, ce treaba avem noi cu el?

Și zicând acestea rămăsese să privească lung în partea băiatului.

• și totuși nu mi-ai zis cum am ajuns aici..
• Pâi ști.. trebuie să îți arăt ceva.
• Să-mi arăți? Ce anume?
• Uite vezi ciupercile astea?
• Daaaa! Ce-i cu ele?

Amber se ridică în picioare și sare pe una dinele. Booom! A dispărut! Kendra speriată începe să plângă, moment în care ajunge băiatul la ea și îi arată defapt ce se întâmplase luând-o cu el în salt. Era vorba de niște ciuperci magice, acestea odată ce sari pe ele, te duc acolo unde îți este gândul, iar acum gândul lui a fost în trecut, la momentul în care Amber îi părăsise pe amândoi. Kendra nu putea înțelege și nu îi venea a crede că tot acolo era și Amber. A întrebat-o cum este posibil? Și dacă este adevărat? Amber i-a răspuns că este totul adevărat, ea este defapt sora celor doi doar că atunci când ea cu Timi au descoperit ciupercile ea a sărit pentru a demonstra că poveștile sunt doar povești, însă lucrurile nu stăteau chiar așa. Ciuperca a purtat-o pe valurile timpului și când s-a întors era deja mult mai mare decât ei, era un adult, iar cei doi nu o recunoșteau și nici nu își aminteau de ea sau de vreo soră. Kendra începe să plângă și își dă seama defapt că Amber a fost cea care a greșit de la bun început și de aceea se purtase așa de frumos față de ea, cel puțin în viața care și-o amintește, căci cea trăită este cu totul diferită.